Biserica Târgului / Târgovişte – ghid de oraş

biserica-targului-exterior

Biserica Târgului poartă nume sugestiv şi rar totodată, care atestă că ea a aparţinut odinioară negustorilor şi meşteşugarilor din Târgovişte. Aşezată în inima centrului vechi al oraşului, poartă hramul Adormirii Maicii Domnului, a fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi, din secolul XVI, iar ctitor a fost logofătul Udrişte Năsturel, mare cărturar umanist al sec. XVII.

Edificiul actual a fost ridicat în anul 1654 cu cheltuiala lui Udriște Năsturel, pe locul alteia mai vechi, datând probabil din secolul al XVI-lea și care, pe vremea domniei lui Matei Basarab se afla în stare de ruină, ”numai niște ziduri surpate” după cum arată un pomelnic din anul 1823.

După cum menționează autorii N. Stoicesu și C. Moisescu în cartea numită ”Târgoviștea și monumentele sale”, ctitorul bisericii, Udriște Năsturel, a fost o figură de seamă a secolului al XVII-lea. Fiul lui Radu Năsturel, mare logofăt, Udriște a fost cumnatul lui Matei Basarab în timpul domniei căruia a fost mult timp logofăt al II-lea, începând din 1632. În această vreme a depus și o importantă activitate culturală; printre altele a tradus în limba română Învățăturile lui Neagoe Basarab și Viața lui Varlaam și Ioasaf și a avut un rol de seamă în realizarea tipăriturilor din epoca lui Matei Basarab. Făcut mare spătar de Mihai al III-lea (Mihnea Radu), a fost ucis de acelaș domn în 1659, împreună cu mai multi mari boieri. În ceea ce privește pe ispravnicul lăcașului, Radu, fost ”iuzbaș de fustași” pe la 1646 și ”vel căpitan” la 1654, acesta avea strânse relații cu prima biserică, unde-și înmormântase doi coconi, Oprea ”pristăvit” la 1646 și Paraschiva moartă mai târziu.

Piatra aflată pe mormântul lor, încastrată acum pe fațada de sud a bisericii, indică și evoluția rangului său, care este mult mai firească pe scara ierarhiei militare, decât titlul de logofăt pe care i-l atribuie greșit pomelnicul bisericii din anul 1823. Biserica terminată a fost sfințită de Paul de Alep, în anul 1654 de patriarhul Macarie al Antiohiei, aflat în acea perioadă la Târgoviște ca oaspete al lui Matei Basarab.

Nu se știe cu certitudine cât a stat biserica nezugrăvită. Din fragmentul de pisanie ce poate fi descifrat pe peretele dinspre vest al pronaosului, cât și din pomelnic, aflăm că Dinu bogasierul, ”tatăl Voineștilor”, în secolul al XVIII-lea a zugăvit biserica, tâmpla și altarul. Unele sondaje făcute sub actualul strat de pictură ar putea da la iveală fragmente din acesată frescă. Același ctitor a ”hărăzit” bisericii și o ”livadă de fân”.

La sârșitul secolului al XVIII-lea biserica era dezvelită și avea nevoie de unele reparații. Astfel, în anul 1787, în timpul lui Nicolae Mavrogheni, Dumitru bogasierul, împreună cu Mira Grecu, ”s-au îndemnat amândoi și au făcut advonul și au șindrilit și au zugrăvit tinda și amvonul…” Acoperișul din șindrilă s-a stricat destul de repede, fiind reparat din nou în anul 1812, apoi iarăși în 1820, când vor fi acoperite ”turnurile cele mici”, adică cele două turle pe care biserica le-a avut deasupra pronaosului.

În anul 1821, după tragicul sfârșit al lui Tudor Vladimirescu, în urma pătrunderii armatelor turcești în Târgoviște, cu scopul de a reprima resturile oștilor eteriste conduse de Alexandru Ipsilanti, care se întărise aici, au fost jefuite și arse multe din bisericile orașului. Cu acest prilej, intervine pentru a salva biserica Târgului de distrugere, un anume Alexe ”sudit (supus) chesaricesc”. Întrucât cele două turle mici aflate peste pronaos, amintite în1820, nu mai existau în anul 1825, este de presupus că năruirea lor se va fi întâmplat cu prilejul distrugerii și jafului care s-au abătut asupra orașului în anul 1821. În locul celor două turle mici s-a construit o singură turlă, care a dăinuit până la cutremurul din 1940.

În 1825 se aduc noi ”îmbunătățiri” bisercii: s-a pardosit cu dușumea de scânduri podeaua, s-au făcut ”jețuri noi”, au fost zidite golurile dintre stâlpii amvonului, iar portalul de factură gotică, aflat la intrarea în pronaos a fost mutat în pridvor, în fața căruia se construiește un mic pridvoraș sprijinit pe doi stâlpi. Cu prilejul acestor reparații și modificări făcute monumentului, zidul despărțitor dintre naos și pronaos, pe care se sprijineau către est bolțile celor două turle mici, a fost înlăturat spre a se mări spațiul interior al bisericii. În deceniile următoare au avut loc, în câteva rânduri reparații curente realizate din contribuțiile enoriașilor.

O ultimă și însemnată distrugere avea să sufere biserica în urma cutremurului din anul 1940, care i-a pricinuit grave avarii. Reparațiile din 1942 au dus la desființarea celei de a doua turle de lemn, îmbrăcată cu tablă, aflată pe locul celor două turle mici care încununau inițial pronaosul. Tot atunci s-a restaurat și pictura. Turnul clopotniță, ridicat se pare odată cu biserica și aflat în fața intrării a fost demolat în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea, cu prilejul unor lucrări de sistematizare a orașului.

biserica-targului-constructie

Imagini făcute în timpul reparațiilor din anul 1942, când a fost recostruită turla mare, de deasupra naosului, prăbușită la cutremurul din 1940.

Între 1972 și 1974, biserica a fost restaurată de către Direcția Monumentelor Istorice (proiectant arhitect Cristian Moisescu), restaurare care a redat monumentului un aspect apropiat de cel de la mijlocul secolului al XVII-lea. Cu prilejul restaurării, Muzeul Județean Dâmbovița a organizat săpături arheologice care au încercat să surprindă urmele bisericii demolate la mijlocul secolului al XVII-lea și să lămurească unele detalii despre ctitoria lui Udriște Năsturel. Săpăturile arheologice au dovedit existența lăcașului din secolul al XVI-lea, de când datează mormintele descoperite în interiorul bisericii. Totodată s-a precizat planul inițial al bisericii construite de Udriște Năsturel, care a avut un zid despărțitor între naos și pronaos, zid ce a fost demolat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, probabil cu ocazia reparațiilor făcute de Dinu bogasierul. În cursul acelorași săpături s-a mai descoperit în pridvor fundația unui zid, în care se află câteva firide osuare, în care au fost depuse osemintele mai vechi găsite de constructorii de la mijlocul secolului al XVIIlea. Campania de săpături ”a prilejuit și identificarea primului nivel de locuire care este , în parte contemporan domniei lui Mircea cel Bătrân , adică vremii în care Târgoviștea devenea un important centru urban, a doua capitală a Țării Românești”.

Biserica și curtea văzute din unghiul făcut de străzile Al.I. Cuza (dreapta) și Ion Heliade Rădulescu (stânga).

Biserica și curtea văzute din unghiul făcut de străzile Al.I. Cuza (dreapta) și Ion Heliade Rădulescu (stânga).

Arhitectură

Aparținând tipologiei de plan triconc , și plasticii monumentale, biserica Târgului face parte din grupul de edificii religioase ridicate la mijlocul secolului al XVII-lea și care prelucrează cu unele modificări ale detaliilor modelul creat la mijlocul secolului al XVI-lea de meșterii care au realizat biserica Mănăstirii Dealu.

După cum au dovedit cercetările arheologice, biserica actuală, folosește în parte fundațiile edificiului anterior, cu excepția celor trei abisde, care inițial erau mai largi. Urmele temeliilor absidelor au fost surprinse parțial în exteriorul monumentului actual.

Pridvorul adosat fațadei de vest la sfârștul sec. XVIII-lea este sprijinit de opt stâlpi de zidărie cu secțiunea octogonală, care susțin tot atâtea arce în plin cintru. Face excepție numai golul intrării, aflat în axul bisericii, și care este terminat cu un profil în acoladă. Acoperirea pridvorului este realizată dintr-o boltă semicilindrică dispusă transversal, întărită cu două arce dublouri, fiind asemănătoare cu cea adoptată anterior la acoperirea pridvorului bisericii Sfântul Nicolae Andronești aflată în apropiere. Intrarea în pridvor este flancată de două ferestre în arce semicirculare, decorate cu benzi pictate cu motive florale (vrejuri). Un tor în secțiune semicirculară și o friză de zimți din cărămidă articulează fațada pridvorului pe orizontală.

biserica-targului-intrare

Portalul monumental de intrare în pronaos este cioplit cu ancadramente din piatră și bogat articulat cu baghete încrucișate și un arc în acoladă. Pronaosul e despărțit de naos prin trei arcade susținute de doi stâlpi mediani, refăcuți cu prilejul ultimelor lucrări de restaurare. Spațiul e împărțit în patru compartimente, mai întâi în două travei dreptunghiulare, printr-un masiv arc longitudinal sprijinit spre vest de o consolă încadrată în zidărie. Cele doua suprafețe astfel obținute, au fost la rândul lor subîmpărțite fiecare printr-un arc dispus transversal obținându-se câte două spații pătrate. Cele două compartimente dinspre est sunt acoperite cu bolți în cruce, iar peste cele dinspre vest se ridică cele două mici turle. Acest sistem de boltire al pronaosului a fost inspirat fără îndoială de cel al încăperii similare de la biserica Mănăstirii Dealu, dar suficient de diferit de aceasta, pentru a vădi originalitatea de gândire a meșterului care l-a conceput. Sistemul de boltire întâlnit la biserica Târgului- cel mai vechi de acest fel- a fost reprodus după numai doi ani la biserica Sfântul Gheorghe din Pitești și mult mai târziu la biserica Toți Sfinții din Râmnicu Vâlcea (1762-1765). Naosul trilobat, asemănător ca structură cu cel al bisericii mănăstirii Căluiu, ctitorită de frații Buzești la sfârșitul secolului al XVI-lea este acoperit în partea centrală de o calotă încoronată de o turlă masivă. Calota se sprijină pe două arce transversale și direct pe capetele de zidărie ale absidelor laterale, care preiau astfel rolul arcelor longitudinale de la monumentele trilobate de tipul Coziei. În această rezolvare structurală a naosului, perechile de firide ce flanchează absidele, caracteristice monumentelor de tip Cozia, dispar.

biserica-targului-detaliu

În schimb turla păstrează aceeași arhitectură cunoscută și la alte monumente muntenești de cărămidă, unde ferestrele prezintă retrageri gradate către interior, cu secțiune orizontală în formă de stea. Absida altarului ușor decroșată, semicirculară în interior și poligonală la exterior cu șapte laturi este acoperită cu o semicalotă și luminată în ax printr-o fereastră evazată și alta mai mică în peretele nișei proscomidiei. Patru ferestre ale naosului și două identice în pronaos luminează interiorul bisericii. Fațadele, acoperite încă de la început cu o tencuială subțire împodobită cu o decorație geometrică sau florală realizată prin sgrafitare și colorate în roșu, cărămiziu și albastru, îmbină elemente de o îndelungată tradiție în arhitectura Țării Românești cu altele, venite recent din Moldova, odată cu construirea bisericii Stelea din Târgovoște. Astfel, panourile largi, mărginite de toruri ale registrului inferior, separate printr-un brâu orizontal (alcătuit dintr-un tor, casete și profile în zimți de fierăstrău) de panourile registrului superior, terminate în semicerc, aparțin tradiției muntenești. Bumbii de ceramică, aflați odinioară în centrul arcaturilor registrului superior, ca și deocrația ancadramentelor din piatră ale ușii și feretsrelor, cu baghete încrucișate, aparțin influiențelor moldovenești. Decorația exterioară sgrafitată și apoi zugrăvită pe tencuială, este deosebit de interesantă, atât prin variația sa cât și prin preocuparea vădită a meșterului de a sublinia prin culoare modenatura fațadelor. Câmpurile registrului inferior imită prin dispunerea cărămizilor colorate în roșu, paramentul larg utilizt în arhitectura muntenească din secolul al XVI-lea, pe când ciubucele orizontale și verticale sunt zugrăvite în benzi bicolore roșii și albe. Registrul superior este tratat diferit. În timp ce profilele ciubucelor rămân decorate la fel cu cele ale registrului inferior, câmpurile arcaturilor primesc o decorație fie cu motive geometrice (pătrate de pildă tăiate în diagonală), fie cu reprezentări antropomorfe (siluete de cavaleri, uneori în poziție de luptă), sau cu elemente vegetale, în special florale. Aflată pe fațada de sud a naosului, sub stratul de tencuială pictată, apare o rozetă executată în stuc foarte interesantă, ca de altfel și alte elemente ceramice aflate în registrul superior, poate de forma unor bumbi, cu diametrul de cca 18 cm, conturate pe tencuială cu o bandă de culoare roșie.

biserica-targului-interior

Pictură

Din nefericire pictura interioară a bisericii este foarte deteriorată, păstrându-se doar figura lui Isus Pantocrator zugravit pe cupola centrală a naosului și scena Adormirii Maicii Domnului pe unul din pereții pronaosului ce pare de curând restaurată.

Turla de deasupra naosului, prăbușită la cutremurul din 1940, a fost refăcută și pictată în stil tradițional de prof. Vasile Blendea (v. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1966, p. 84). În pronaos pictura s-a păstrat doar pe suprafețe reduse (int. turlelor). Din cea veche se mai pot recunoaște fragmentar brâie cu elemente florale (deasupra ușii, la capătul arcului de susținere a bolții)..

Datare      1654, reparaţii: 1787, 1825, 1974

Ctitori       Udriște Năsturel, Dumitru bogasierul, Mira Grecul

Pictura     Dinu bogasieru (tâmpla), Mira Grecu (tinda, amvonul)

Tipologie Biserică de plan triconc cu pridvor, pronaos, naos cu două abside, altar și trei turle

Protecţie   Lista Monumentelor Istorice 2010, cod DB-II-m-A-17294

Hram        Adormirea Maicii Domnului (15 august)

sursa: http://bisericisec17-18targoviste.ro/

biserica-targului-terase

Turlele bisericii, luminate noaptea într-o imagine luată din centrul vechi al orașului.

Ghid de oraș” este o campanie stiriDB de promovare a orașelor dâmbovițene și a obiectivelor turistice ale acestora.



Lasă un comentariu

Adresa de mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

error: Conţinut protejat !!