Lăsata Secului – ziua în care se fac plăcinte pentru soacre şi se aprind focuri uriaşe

Lăsata Secului – ziua în care se fac plăcinte pentru soacre şi se aprind focuri uriaşe

Anul acesta, Lăsata Secului este sărbătorită duminică, 22 februarie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Mare.

În Muntenia, de Lăsata Secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide ce se ofera soacrelor, ca relaţiile să rămână dulci în timpul Postului Paştelui. În duminica Lăsatului sec de brânză se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului.

Există o serie de tradiţii şi de obiceiuri care se ţin cu ocazia Lăsatei Secului dinaintea Postului Paştelui. Astfel, în sudul ţării gazda leagă o bucată de halviţă cu o sfoară şi o plimbă prin faţa tinerilor oaspeţi, iar aceştia trebuie s-o prindă cu gura. Cine o prinde, păstrează desertul ca recompensă. În centrul ţării, de Lăsata secului se aprind focuri pe dealuri, pentru a purifica satele şi pentru a alunga spiritele rele.

În unele zone se fac petreceri în duminica Lăsatei Secului. Acesta este ultimul prilej de distracţie colectivă, înainte de a se intra în perioada Postului Paştilor. Sărbătoarea are loc după asfinţitul soarelui şi este legată prin tematică de ceremonialul Mascaţilor, dar se reduce doar la un schimb de strigături satirice, chiar răutăcioase între fetele bătrâne şi „tomnaticii” care au rămas necăsătoriţi.

Lăsatul secului este o sărbătoare ce semnifică ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”.

Postul Sfintelor Paști, cunoscut și ca Postul Mare, este singurul pentru care există două date de Lăsat al secului, una pentru carne (Duminica Înfricoșătoarei Judecăți), care a avut loc anul acesta la 15 februarie, iar cealaltă pentru lactate, ouă și pește (Duminica Izgonirii lui Adam din Rai), anul acesta la 22 februarie.

Acesta din urmă marchează practic intrarea, în ziua următoare (23 februarie), în Postul Sfintelor Paști, săptămâna dintre cele două, cunoscută și ca Săptămâna Albă, fiind o pregătire pentru postul propriu-zis.

Având în vedere faptul că Sărbătoarea Sfintelor Paști este celebrată întotdeauna într-o zi de duminică, Lăsatul secului pentru acest post este marcat tot într-o zi de duminică.

Sărbătoarea de Lăsatul secului prezintă variații calendaristice, în funcție de zonă, ea fiind celebrată fie în duminica Lăsatului sec de carne, fie în cea a Lăsatului sec de brânză.

În unele zone, pregătirile încep din ziua de sâmbătă, care este marcată în special de obiceiuri legate de cultul morților. Se fac parastase și se dă mâncare de pomană. Se pregătesc tot felul de bunătăți, se coace pâinea, apoi se fac plăcințele cu mălai în frunze de varză, tăiței cu nucă sau cu mac, poame coapte.

Duminică (anul acesta la 22 februarie), toată familia se așază la masă și trebuie să mănânce pe săturate, pentru că de acum încolo nu se va mai putea mânca „de dulce”. În trecut, în această zi se țineau cele mai mari șezători. Tinerii se adunau la o casă din sat, iar fetele aduceau gogoși și plăcinte calde.

Postul Paștelui ține șapte săptămâni, de luni, a doua zi după Lăsatul secului, și până în Sâmbăta Mare. În fiecare sâmbătă, au loc slujbe pentru pomenirea morților, iar femeile duc la biserică prescuri. În Sâmbăta Mare, dimineața, duc la biserică o prescură mai mare și o sticlă de vin.

Prescura urmează a fi tăiată în bucățele mici, stropite cu vin, iar noaptea, după slujba de Înviere, acestea sunt împărțite credincioșilor.



Lasă un comentariu

Adresa de mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

error: Conţinut protejat !!